Abia după ce am fost urcat în chestia aia care huruia cu aer rece şi derula ameţitor imagini pe geam am înţeles de ce stăpânii mei nu mi-au dat nimic de mâncare în dimineaţa aceea. Până la urmă, n-am mai suportat umilinţa de a fi încercuit de bagaje şi le-am sărit în braţe.
La un moment dat, am ajuns la o casă mare cu scări ciudate, pe care n-am conceput defel să le urc. Dus în braţe cu forţa spre o celulă din lemn, am descoperit unicul avantaj, anume că avea un pat enorm. Dar nici în visele cele mai negre nu mi-am închipuit că nu era tot al meu...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu