Nothing but a hound dog...

Deci eu stau foarte cuminte în autoturismul stăpânilor. Nu stresez în niciun fel conducătorul auto, deşi am auzit câteva reproşuri legate de faptul că-mi mai bag botul în braţul său dinspre geam. Nu fac mişcări bruşte, chiar dacă am ceva probleme cu frânele. Privesc atent pe geam, pentru a înregistra în baza de date culori şi imagini. Nu rod hărţi, bretele de rucsac sau alte lucruri găsite pe banchetă. Un singur lucru cer: să las cât mai mult păr cu putinţă...

Ştiu că eu arăt fabulos în toate fotografiile făcute de stăpânii mei, dar acum chiar "am stat la poză". Pentru că lumina era perfectă, privirea luminoasă, lăbuţele şi blăniţa relativ curate, iar decorul se integra perfect cu măreţia prezenţei mele.

Aşa că... admiraţi-mă !

(Chestia cu faţa tristă e doar de paradă, să ştiţi...)

Ce mai aşteptaţi ? Parcă era vorba să pornim în aventură !

De asta m-am şi căţărat pe piatra asta, ca să mă vedeţi bine şi să înţelegeţi că eu sunt ghidul. Nimeni nu cunoaşte pădurea asta, aşa că trebuie să vă bazaţi pe mirosul meu infailibil...

Am fost puţin cam reticent cu privire la chestia asta udă, rece şi curgătoare, dar e o schimbare faţă de bancheta caldă şi neîncăpătoare cu care m-aţi chinuit până acum... La naiba, am alunecat pe o piatră!

Cam adâncă, totuşi, pentru experienţa mea de viaţă. Şi pe urmă o să vreţi să mă ştergeţi, nu-i aşa?

(nicio lăbuţă nu a fost rănită în timpul experimentului...)

Nici să nu vă aud. Ce căutăm noi în locul ăsta necunoscut, înconjurat de dealuri împădurite? Ce-i cu camera asta împarţită aiurea? Nu mai înţeleg pe unde trebuie să stau... la naiba, eu unde dorm? Lăsaţi recompensele că n-am chef de nimic. Aţi mai ieşit şi pe terasă... Ce? Aici sunt pisici? Interesant...

Nu-mi vine să cred că iar m-au păcălit. Am tremurat la vederea atâtor bagaje, temându-mă să nu fiu lăsat singur. Iar acum am ajuns iar pe patru roţi, într-o căldură insuportabilă.

Noroc că au făcut un popas pe marginea drumului. Eu nu mai plec din tufele astea, aşa să ştiţi !

Eu şi Igor, acest veritabil "beagle de Ruşchiţa", am deschis primul bar al sezonului estival în ţarc. Dată fiind vigoarea tot mai mare a soarelui de apus, piesa de rezistenţă e frunzarul. Deşi mă tem că, dacă vom continua aşa, vom rămâne descoperiţi...

...dar numai dacă aş ajunge prin orăşelul Rabbit Hash din Kentucky, unde numita Lucy Lou, border collie de meserie, a fost votată al treilea primar canin al oraşului. Sigur n-aş avea probleme cu câinii vagabonzi şi nici n-am şanse să prind prea multe mandate, dar... mă tem că sunt pasibil de mituire, câtă vreme consilierii locali umblă pe holuri cu mâncare la ei.

...şi am ales să-mi supraveghez domeniul de pe acest fotoliu extrem de comod, spre care căile bătătorite de lăbuţele mele mă poartă câteodată. Dacă stau bine să mă gândesc, sunt un căţel extrem de norocos, pentru că am nimerit într-o haită prietenoasă. Aştept cu nerăbdare un os delicios pentru ziua mea. Şi niscaiva zăpadă, dacă se poate, că tare-mi place să zburd prin ea...