Nothing but a hound dog...

Ştiu că eu arăt fabulos în toate fotografiile făcute de stăpânii mei, dar acum chiar "am stat la poză". Pentru că lumina era perfectă, privirea luminoasă, lăbuţele şi blăniţa relativ curate, iar decorul se integra perfect cu măreţia prezenţei mele.

Aşa că... admiraţi-mă !

(Chestia cu faţa tristă e doar de paradă, să ştiţi...)

Ce mai aşteptaţi ? Parcă era vorba să pornim în aventură !

De asta m-am şi căţărat pe piatra asta, ca să mă vedeţi bine şi să înţelegeţi că eu sunt ghidul. Nimeni nu cunoaşte pădurea asta, aşa că trebuie să vă bazaţi pe mirosul meu infailibil...

Am fost puţin cam reticent cu privire la chestia asta udă, rece şi curgătoare, dar e o schimbare faţă de bancheta caldă şi neîncăpătoare cu care m-aţi chinuit până acum... La naiba, am alunecat pe o piatră!

Cam adâncă, totuşi, pentru experienţa mea de viaţă. Şi pe urmă o să vreţi să mă ştergeţi, nu-i aşa?

(nicio lăbuţă nu a fost rănită în timpul experimentului...)

Nici să nu vă aud. Ce căutăm noi în locul ăsta necunoscut, înconjurat de dealuri împădurite? Ce-i cu camera asta împarţită aiurea? Nu mai înţeleg pe unde trebuie să stau... la naiba, eu unde dorm? Lăsaţi recompensele că n-am chef de nimic. Aţi mai ieşit şi pe terasă... Ce? Aici sunt pisici? Interesant...

Nu-mi vine să cred că iar m-au păcălit. Am tremurat la vederea atâtor bagaje, temându-mă să nu fiu lăsat singur. Iar acum am ajuns iar pe patru roţi, într-o căldură insuportabilă.

Noroc că au făcut un popas pe marginea drumului. Eu nu mai plec din tufele astea, aşa să ştiţi !

Eu şi Igor, acest veritabil "beagle de Ruşchiţa", am deschis primul bar al sezonului estival în ţarc. Dată fiind vigoarea tot mai mare a soarelui de apus, piesa de rezistenţă e frunzarul. Deşi mă tem că, dacă vom continua aşa, vom rămâne descoperiţi...