Am fost puţin cam reticent cu privire la chestia asta udă, rece şi curgătoare, dar e o schimbare faţă de bancheta caldă şi neîncăpătoare cu care m-aţi chinuit până acum... La naiba, am alunecat pe o piatră!
Nici să nu vă aud. Ce căutăm noi în locul ăsta necunoscut, înconjurat de dealuri împădurite? Ce-i cu camera asta împarţită aiurea? Nu mai înţeleg pe unde trebuie să stau... la naiba, eu unde dorm? Lăsaţi recompensele că n-am chef de nimic. Aţi mai ieşit şi pe terasă... Ce? Aici sunt pisici? Interesant...
Nu-mi vine să cred că iar m-au păcălit. Am tremurat la vederea atâtor bagaje, temându-mă să nu fiu lăsat singur. Iar acum am ajuns iar pe patru roţi, într-o căldură insuportabilă.
Eu şi Igor, acest veritabil "beagle de Ruşchiţa", am deschis primul bar al sezonului estival în ţarc. Dată fiind vigoarea tot mai mare a soarelui de apus, piesa de rezistenţă e frunzarul. Deşi mă tem că, dacă vom continua aşa, vom rămâne descoperiţi...
...dar numai dacă aş ajunge prin orăşelul Rabbit Hash din Kentucky, unde numita Lucy Lou, border collie de meserie, a fost votată al treilea primar canin al oraşului. Sigur n-aş avea probleme cu câinii vagabonzi şi nici n-am şanse să prind prea multe mandate, dar... mă tem că sunt pasibil de mituire, câtă vreme consilierii locali umblă pe holuri cu mâncare la ei.
...şi am ales să-mi supraveghez domeniul de pe acest fotoliu extrem de comod, spre care căile bătătorite de lăbuţele mele mă poartă câteodată. Dacă stau bine să mă gândesc, sunt un căţel extrem de norocos, pentru că am nimerit într-o haită prietenoasă. Aştept cu nerăbdare un os delicios pentru ziua mea. Şi niscaiva zăpadă, dacă se poate, că tare-mi place să zburd prin ea...
