Nothing but a hound dog...

Deci eu stau foarte cuminte în autoturismul stăpânilor. Nu stresez în niciun fel conducătorul auto, deşi am auzit câteva reproşuri legate de faptul că-mi mai bag botul în braţul său dinspre geam. Nu fac mişcări bruşte, chiar dacă am ceva probleme cu frânele. Privesc atent pe geam, pentru a înregistra în baza de date culori şi imagini. Nu rod hărţi, bretele de rucsac sau alte lucruri găsite pe banchetă. Un singur lucru cer: să las cât mai mult păr cu putinţă...

Ştiu că eu arăt fabulos în toate fotografiile făcute de stăpânii mei, dar acum chiar "am stat la poză". Pentru că lumina era perfectă, privirea luminoasă, lăbuţele şi blăniţa relativ curate, iar decorul se integra perfect cu măreţia prezenţei mele.

Aşa că... admiraţi-mă !

(Chestia cu faţa tristă e doar de paradă, să ştiţi...)

Ce mai aşteptaţi ? Parcă era vorba să pornim în aventură !

De asta m-am şi căţărat pe piatra asta, ca să mă vedeţi bine şi să înţelegeţi că eu sunt ghidul. Nimeni nu cunoaşte pădurea asta, aşa că trebuie să vă bazaţi pe mirosul meu infailibil...