Muntele m-a văzut mai mic şi neştiutor şi m-a întâmpinat cu un potop de ploaie măruntă, deloc prietenoasă cu nările mele. Aşa că cea mai mare bucurie a fost să mă întind pe piatra încinsă de prima zi cu soare şi să mă odihnesc câineşte... adică stând cu un ochi la pisicile de la pensiune şi cu urechile ciulite în aşteptarea ospătarului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu